FENOMENUL DE SOCIALIZARE
Socializare este un proces foarte complex, ce
presupune multiple interactiuni între individ, în calitate de socializat
si societate, în calitate de socializator. Din perspectiva
societatii, socializarea este procesul de patrundere a noi
indivizi într-un mod organizat de viata ti într-o traditie
culturala stabilita. Din perspectiva individului, socializarea este
un proces prin care animalul uman devine fiinta umana si
dobândeste un sine. Socializare începe din copilarie, continua
de-a lungul vietii oamenilor si consta în
învatarea modului de
viata din societatea si din grupurile din care face parte
individul. Prin procesul de socializare, societatea exercita o putere
considerabila asupra noilor membri pe care îi învata cum ar
trebui sa se comporte. În formarea comportamentului intervin doua
influente puternice: ereditatea si mediul social. Adeptii
influentei "naturale" sustin: comportamentul uman este produsul
ereditatii persoanei, ereditate cu care este înzestrat la
nastere si care se afla în afara controlului uman. Conform
acestui punct de vedere multe dintre caracteristicile, abilitatile
si trasaturile de personalitate sunt dictate de "echipamentul" nostru
biologic, de inteligenta înnascuta, de structura hormonala.
Cei care sustin prioritatea 131b17b mediului social
asupra ereditatii arata ca fiinta umana este
adaptabila si flexibila, iar comportamentul sau este
determinat de învatare si de contactele sociale din cadrul
lungului proces de maturizare.
Filozoful John Locke sustine ca
fiinta umana se naste "tabula rasa", fara nici o
capacitate de întelegere si cunoastere. El afirma ca
oamenii au putine limite biologice impuse, iar comportamentul si
abilitatile sunt rezultatul învatarii din cadrul
procesului de socializare. Fara a diminua importanta
ereditatii, trebuie precizat ca în viata noastra
si, mai ales în primii ani de viata, contactul cu ceilalti
membri ai societatii este vital.
Interactiunea sociala din aceasta
perioada de viata este esentiala pentru dezvoltarea
normala din punct de vedere biologic, psihic si social. Fara
socializare, disponibilitatea omului de a folosi si crea semne si
simboluri ramâne nerealizata. Capacitatea omului de a
învata este direct legata de capacitatea lui pentru limbaj. În
calitatea sa de vehicul pentru cunostinte si atitudini, limbajul
este factorul cheie în crearea societatii umane. El face
posibila depasirea granitelor limitate ale biologicului
pur, comunicarea ideilor, interactiunea simbolica de care depinde
societatea umana. Acest punct de
vedere este puternic sustinut de studii efectuate asupra copiilor
lipsiti de contactul uman. Contactele umane si afectiunea au rol
deosebit în învatarea comportamentului uman. Lipsa acestora face ca
un copil sa nu poata învata elementele rudimentare ale
comportamentului uman, dezvoltarea sa fiind încetinita pentru totdeauna.
Socializarea poate fi definita ca un
proces de comunicare interactiva a valorilor, normelor si metodelor
de comportament specifice unui grup sau unei societati, desfasurat
în evolutia individului pe parcursul întregii sale vieti. Socializarea
este realizata în modalitati diferite, de oameni diferiti
si într-o varietate de contexte sociale. Socializarea poate fi
deliberata sau neintentionata, formala sau informala.
Socializarea poate fi facuta în beneficiul celui ce urmeaza a fi
socializat sau în beneficiul socializatorului; deci cele doua interese pot
fi compatibile sau opuse. Ca urmare, socializarea poate decurge lin, proces în
care credintele, valorile si normele societatii sunt
internalizate de catre individ în asa mod încât aderenta la
acestea pare a fi din propria initiativa. Dar socializarea poate fi
aspra sau chiar brutala, cu reciproca a coercitiei si
conflictului, fiind marcata de discontinuitati.
Fiinta umana percepe influentele
mediului în raport cu modul propriu de gândire si de actiune. Ea are,
totodata disponibilitatea de a-si structura comportamentul conform
cerintelor sociale. Procesul socializarii îl formeaza pe individ
pentru stimuli sociali si îi dezvolta deprinderile si
constiinta asumarii obligatiilor sociale.
Transmiterea normelor, traditiilor,
valorilor, conceptiilor sau a modurilor de viata de catre
grup sau de catre societate urmareste integrarea individului în
structurile cu o conduita adecvata scopurilor sociale fundamentale,
adica asigurarea ordinii si stabilitatii sociale.
Socializarea nu obliga pe indivizi la o
asimilare mecanica a normelor si valorilor, ci ea îi determina
la o readaptare continua în functie de conditiile specifice de
diferentiere sociala. Individul este pregatit astfel ca
fiinta sociala cooperanta si participanta. Prin
socializare omul se "califica sa fi om". Prin socializare, insul
devine constient de sine însusi, devine o persoana capabila
de cunoastere.
Asadar, socializarea este procesul prin care
individul deprinde, treptat, prin interactiune cu alti semeni si
participare la viata sociala, normele, valorile, gândirea si
cunostintele unei anumite culturi în care s-a nascut.
Socializarea este un proces activ si o
forma de "programare culturala" a individului, materializata
printr-o serie de finalitati de ordin psihic, social si
cultural.
Finalitatea psihica - consta în
dezvoltarea, la copil, a trasaturilor psihice constante prin care el
percepe sinele sau, propria identitate în raport cu ceilalti semeni.
Finalitatea sociala - înseamna formarea
deprinderilor de exercitare corecta a status-urilor si a rolurilor
sociale necesare în integrarea sociala, tinând cont de faptul ca
acestea se schimba odata cu vârsta, conditia sociala,
profesia etc.
Finalitatea culturala - se refera la
asimilarea simbolurilor, a limbajului si a valorilor mediului de
viata, a unui model cultural.
În urma procesului de socializare, individul tinde
sa atinga, constient sau nu, un anumit tip de personalitate
propriu societatii în care traieste. De-a lungul timpului
s-au impus diferite modele de personalitate: în Grecia Kalokagathon, model care promova ultiva idealul armonizarii
virtutilor morale cu frumusetea fizica; în Roma antica s-a
impus Civis Romanus, ce însuma o sinteza
a trasaturilor civice; în lumea moderna capitalista,self -made-man-ul, omul care se
realizeaza singur; iar socialismul a promovat modelul omului nou sau comunistuuil
de omenie.
Socializarea se deosebeste de alte procese
psihologice prin care individul este integrat precum: invitatia,
adaptarea, integrarea, culturala, procese ce se pot regasi în cadrul
socializarii.
Pentru mai multe informatii:Facebook
